Descrierea generală a judeţului Suceava

Aşezare geografică

Ocupând circa 4% din teritoriul României, cu o suprafaţă de 8.553 km2, judeţul Suceava este al doilea ca mărime din ţară, după Timiş, fiind situat în nord estul ţării. Se învecinează: la nord cu Ucraina, la est cu judeţul Botoşani, la sud-est cu judeţul Iaşi, la sud cu judeţele Neamţ, Harghita şi Mureş, iar la vest cu judeţele Bistriţa Năsăud şi Maramureş.

 

Relieful

Raportat la marile unităţi geografice ale ţării, teritoriul judeţului se suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei. Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare varietate a formelor: munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate şi lunci. În alcătuirea geologică, arhitectura teritoriului judeţului Suceava are drept caracteristică de bază succesiunea de la vest la est a patru zone structurale: zona vulcanică, zona cristalino-mezozoică, zona flişului şi zona de platformă.

În funcţie de suprafaţa ocupată de fiecare formă de relief în parte, situaţia la nivelul judeţului se prezintă astfel:

            - zona de munte 53%;

            - zona de podiş 30%;

            - zona de luncă 17%.

 În ansamblu, pe teritoriul judeţului Suceava se armonizează două unităţi importante de relief: regiunea montană şi regiunea de podiş. Acestea coboară în trepte de la vest la est, în fâşii paralele, cu dispunere nord-sud.

 

Zona montană, integrată în lanţul Carpaţilor Orientali, cuprinde masive şi complexe de culmi separate între ele de văi adânci sau arii depresionare, astfel: Masivele Suhard şi Călimani; Masivele Giumalău - Rarău; Munţii Bistriţei, Stânişoarei; Obcinile Feredeului şi Mestecăniş.

Relieful munţilor Călimani (cei mai înalţi munţi vulcanici de pe teritoriul României, singurii care depăşesc 2.000 m altitudine - Vârful Pietrosul Călimani) oferă cele mai spectaculoase forme cu potenţial de mare atractivitate: craterul vulcanic Căliman, cu un diametru de circa 10 km, formele ciudate de stânci vulcanice de pe Reţitiş, Tămău, Lucaciu şi Pietrosul, stâncile cu aspect ruiniform”12 Apostoli” sau Rezervaţia de Jnepeniş cu Pinus Cembra, unde se găseşte un arboret natural în amestec intim de molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa.

Relieful masivului Rarău oferă una dintre cele mai interesante forme geologice din lanţul Carpaţilor Orientali – „Pietrele Doamnei”, precum şi cheile de pe Valea Caselor şi Izvorul Alb şi Peştera Liliecilor. Un alt factor de atracţie turistică îl reprezintă Cheile Moara Dracului, un sector de chei foarte înguste (între 2-3 metri lăţime, aproximativ 40 m lungime), situat pe pârâul Caselor.

Munţii Giumalău, reprezintă principala atracţie pentru iubitorii de natură, platourile sale oferind una dintre cele mai grandioase privelişti din Carpaţii Orientali. Pădurea seculară de la Giumalău, cu speciile masive de conifere, şi Cheile Zugreni, săpate la poalele de sud ale munţilor, constituie principalele atracţii ale Munţilor Giumalău.

Munţii Suhard sunt cunoscuţi mai ales datorită vârfului Ouşoru (1.639 m), care străjuie Depresiunea Dornelor. Totuşi, cel mai înalt vârf se află în partea de nord-vest a Munţilor Suhard şi anume Vârful Omu, de 1.932 metri altitudine. Creasta principală a acestor munţi reprezintă principala atracţie, datorită frumuseţii peisajelor şi a uşurinţei cu care poate fi parcursă.

Munţii Bistriţei, ce se desfăşoară pe dreapta râului Bistriţa, formează gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini. Creasta Pietrosu (cu o altitudine de 1.791 m) oferă o privelişte fascinantă pentru cei ce se încumetă să urce versanţii puternic înclinaţi.

Obcinile Bucovinei cuprind trei mari subunităţi, dispuse paralel pe direcţia nord-vest/sud-est, separate de văile superioare ale râurilor Moldova şi Moldoviţa: Obcina Mestecăniş, Obcina Feredeu şi Obcina Mare. Cea mai înaltă şi mai spectaculoasă dintre obcini este Obcina Mestecănişului, cu altitudini ce depăşesc 1.500 m (1.586 m - Vârful Lucina). Urmează apoi Obcina Feredeu (cu altitudini de 1.400 m), Obcina Brodinei (cu vârfuri de 1.300 m) şi Obcina Mare care este cea mai întinsă, dar cu cele mai mici altitudini (sub 1.300 m). Cele mai importante obiective turistice naturale sunt: Ansamblul de stânci Pietrele Muierii, creasta principală a Obcinei Mestecăniş şi plaiurile Lucinei, cu Tinovul Găina.

Încadrată de munţii Bistriţei Aurii la nord, Munţii Bistriţei la sud-est, Munţii Călimani la sud şi Munţii Bârgăului la vest, se află Depresiunea Dornelor. Unitate geografică distinctă, aceasta se îngustează spre est, spre cheile Zugrenilor, şi se deschide larg spre vest, fiind drenată de râul Bistriţa.

Depresiunea Câmpulung Moldovenesc reprezintă cea mai mare arie depresionară din lungul râului Moldova. Se remarcă prin prezenţa unui relief de terase cu altitudine relativă de circa 110 m, dezvoltat aproape în exclusivitate pe dreapta râului Moldova. Depresiunile Vama, Frasin şi Humor sunt alte arii importante de lărgire a văii Moldova, fiind separate de defilee, dintre care cel mai îngust se află la Prisaca Dornei.

Zona de podiş este mai coborâtă cu 200 m faţă de cele mai joase culmi muntoase.

Cele mai importante subunităţi de relief din această regiune sunt: Podişul Sucevei, Depresiunea Rădăuţi, Valea Sucevei, Valea Siretului Subcarpaţii şi Valea Moldovei.

Podişul Sucevei are o înălţime medie de 460 m, dar cota maximă ajunge la 528 m în Vf. Teişoara din Podişul Dragomirnei. Se întinde până la valea Siretului în est şi până la valea Moldovei în sud şi sud-vest. Se împarte în câteva subunităţi de relief diferit: masive deluroase, arii depresionare şi culoare de văi.

Depresiunea Rădăuţi este cuprinsă între râurile Suceava şi Suceviţa şi are altitudinea medie de 360 m. Relieful este acumulativ de pseudo-câmpie, cu forme plane terasate şi meandre.

Valea Sucevei se prezintă diferit, fiind împărţită în trei sectoare: unul superior, prin Obcine, până la Straja, unul mijlociu, până la Milişăuţi şi unul inferior, până la vărsarea în Siret, la Liteni. Are un caracter de culoar datorită dimensiunilor mari ale luncii şi teraselor.

Valea Siretului este cea mai reprezentativă şi mai importantă din Podişul Moldovei. Are 6-8 km lăţime, prezentându-se ca un adevărat culoar acumulativ. În zona de confluenţă cu râul Suceava ia aspectul unei câmpii aluvionare intracolinare, cu o lăţime de 12 km.

Subcarpaţii se întind la sud de valea Moldovei şi corespund unui relief de acumulare, cu aspect deluros, dar şi cu unele depresiuni, cum sunt cele de la Solca şi Cacica.

Valea Moldovei apare ca o depresiune între Subcarpaţi şi Podişul Sucevei. Datorită luncii largi şi joase, până la Ciumuleşti râul curge despletit, după care începe să bată malul stâng. Lăţimea cea mai mare a luncii şi teraselor este la Baia, unde valea ia aspect depresionar.

 

Clima

Este temperat continentală. Spaţiul geografic al judeţului Suceava aparţine aproape în egală măsură sectorului cu climă continentală (partea de est) şi celui cu climă continental moderată (partea de vest). Venind dinspre vest, masele de aer îşi pierd treptat din umezeală în timpul traversării Carpaţilor Orientali, astfel încât în partea estică a judeţului ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est, judeţul primeşte influenţe climatice continentale cu secetă vara, cu cer senin, ger şi viscole iarna.

Temperaturile minime coboară uneori până la -38,5 °C, iar temperatura cea mai ridicată a fost de 39,8 °C (în iulie 2000). Temperaturile cele mai scăzute din zona montană se înregistrează nu pe vârfuri, ci în depresiuni şi văi, datorită fenomenului de inversiune climatică. Temperatura medie multianuală este de 2 °C la munte şi 7,5 °C în zona de podiş.

Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, decât în regiunea deluroasă. Trecerea de la iarnă la primăvară se face brusc în partea de est a judeţului, faţă de partea de vest unde, pe vârfurile înalte şi versanţii umbriţi ai munţilor, zăpada şi îngheţul se întâlnesc până la sfârşitul lunii mai şi chiar începutul lunii iunie.

Precipitaţiile variază de la an la an şi sunt cuprinse între 800 şi 1200 mm, în funcţie de zonă.

 

Reţeaua hidrografică

Este formată din: râuri, pâraie, lacuri, iazuri, mlaştini şi importante rezerve de ape subterane. Însumează o lungime totală de 3.092 km şi are o densitate care depăşeşte frecvent 1 km / kmp în zona de munte, scăzând sub 0,5 km / kmp în zona de podiş. Toate apele care drenează teritoriul judeţului sunt tributare râului Siret. Principalii afluenţi sunt râurile Suceava, Moldova, Bistriţa şi Dorna, care îşi au zonele de obârşie în coroana de munţi înalţi de la vest şi nord - vest, în timp ce afluenţii mai mici îşi au izvoarele în regiunea deluroasă.

Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează împreuna cu afluenţii săi 35% din suprafaţa judeţului. Urmează ca mărime Bistriţa (30%), Suceava (30%) şi Siretul (10%).

Apele stătătoare sunt sub formă de lacuri naturale de mici dimensiuni, lacuri antropice, iazuri pentru piscicultură, acumulări industriale şi mlaştini. Cele mai importante acumulări antropice sunt cele 6 lacuri din lungul Şomuzului Mare, între care şi vestitul lac "Nada Florilor".

Apele subterane din judeţ sunt cantonate în depozitele unor structuri cristalino -mezozoice, de fliş, în depozite miocene şi, mai ales, în formaţiunile aluvionare cuaternare.         

Teritoriul judeţului înglobează cantităţi inepuizabile de ape minerale şi mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase şi clorurate. Numai în Depresiunea Dornelor există peste 40 de izvoare minerale, renumite fiind deja cele din Vatra Dornei, Şaru Dornei, Poiana Negri, Coşna ş.a. Nepuse în valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broşteni, Gura Humorului, Solca.

 

Flora şi fauna

Flora şi fauna conferă judeţului Suceava o inegalabilă frumuseţe şi atractivitate. Ponderea vegetaţiei o alcătuiesc pădurile, care ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului şi peste 7% din întregul potenţial silvic al României. În compoziţia acestora, 79,4% este reprezentat de răşinoase şi 20,6% de foioase. Pădurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, carpen, frasin, tei, mesteacăn şi o mare diversitate de arborişuri. În amestec se găsesc plopul, paltinul, sorbul, mălinul, scoruşul şi, mai rar, tisa. Dintre arbuşti amintim zmeurul, afinul, măceşul şi merişorul. Există şi câţiva arbori ocrotiţi: Stejarul din Caşvana (500 ani), Stejarul din Botoşana (350 ani), Ulmii din Câmpulung Moldovenesc (500 ani).

Munţii Bucovinei adăpostesc numeroase specii floristice rare: sângele voinicului (Munţii Călimani), floarea de colţ (Rarău, Călimani), smârdarul sau bujorul de munte (Călimani, Suhard), papucul doamnei, brusturul negru, arginţica (Rarău-Giumalău) etc.

Pe teritoriul judeţului Suceava există peste 20 de rezervaţii naturale: rezervaţii floristice (fâneţele seculare de la Frumoasa, Ponoare, Calafindeşti, fâneţele montane de pe plaiul Todirescu), forestiere (codrul secular de la Slătioara, pădurile seculare de pe Giumalău, făgetul de la Dragomirna, pădurea de pin ce vegetează pe un depozit de turbă de la Tinovul Mare, rezervaţia de mesteacăn pitic de la Lucina), geologice (Piatra Ţibăului, Piatra Pinului şi Piatra Şoimului, Cheia Lucavei, Cheia Moara Dracului) şi mixte (Pietrele Doamnei, Cheile Zugrenilor, Complexul 12 Apostoli).  Fauna, bogată şi preţioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată: ursul şi cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, veveriţa, pisica sălbatică, jderul, hermina, dihorul, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufniţe. Râurile de munte adăpostesc specii rare de peşti: lostriţa, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul ş.a.

 

Resurse naturale

Solurile de pe teritoriul judeţului Suceava cunosc o gamă variată de tipuri, datorită complexităţii condiţiilor naturale, ca factori pedogenetici.

TOTAL suprafaţă agricolă: 349 554 ha (40,86 % din total suprafaţă), din care:

       - arabil 180 551 ha (51,65 % din suprafaţa agricola);

       - păşuni 90 436 ha (25,87% din suprafaţa agricola);

       - fâneţe 75 761 ha (21,68% din suprafaţa agricola);

       - livezi 2 806 ha (0,8 % din  suprafaţa agricola).

Agricultura se bazează pe metode tradiţionale şi astfel trecerea la agricultura ecologică este uşoară. Păşunile şi fâneţele naturale oferă condiţii favorabile de creştere a animalelor după modul de producţie ecologică.

Resursele esenţiale - lemnul, piatra, apa, întinsele suprafeţe de păşune, terenurile cultivabile, îmbinate cu talentul, priceperea şi perseverenţa locuitorilor, au favorizat, în ciuda unei zbuciumate istorii, îndeletniciri care au dat un specific aparte spaţiului bucovinean.

Resurse naturale existente în judeţul Suceava se referă la minereuri de fier şi mangan în zona Vatra Dornei - Iacobeni, Neagra Şarului, Broşteni, Dadu, Ciocăneşti, Orata, Mestecăniş, Argestru, Şaru Dornei, Dealul Rusului, Coşna; minereuri de sulf în zona Munţilor Călimani, la Fundu Moldovei şi Leşul Ursului; oxizi de fier, sideroza, blenda, galena argintiferă, calcopirită şi pirită la Iacobeni, Şaru Dornei, Cârlibaba, în bazinul Ţibăului şi pe cursul superior al Bistriţei; sare gemă şi săruri delicvescente la Cacica;  sulf, silice, opal şi cuarţ la Gura Haiti; pirita şi sulfuri polimetalice la Fundu Moldovei şi Leşul Ursului; cariere de piatră, calcar şi var la Botuş, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc,  Păltinoasa; turbării oligotrofe la Poiana Stampei; baritină la Ostra;  izvoare minerale carbogazoase cu efecte terapeutice de la Coşna şi Dornişoara până la Şaru Dornei şi Neagra Şarului, precum şi pe raza localităţii Vatra Dornei.

Fondul forestier ocupă 53% din suprafaţa judeţului, reprezentând 7% din întreg potenţialul silvic al României, Suceava ocupând din acest punct de vedere locul I pe ţară.

Ponderea vegetaţiei o constituie pădurile, în suprafaţă totală de 411.115 ha, ceea ce reprezintă aproximativ 48,1 % din suprafaţa totală a judeţului. 

Astfel, materialul lemnos se constituie într-o importantă resursă naturală a judeţului.

Este cunoscut faptul că, Bucovina exportă în toată Europa şi nu numai, importante cantităţi de fructe de pădure, ciuperci şi plante medicinale, virtuţile terapeutice şi curative ale acestora fiind  cunoscute încă din antichitate.

Cele mai căutate produse, care se găsesc din abundenţă în Bucovina, sunt zmeura, afine, fragi, mure, măceşe, cătină, flori de soc, ciuperci (hribi şi gălbiori) şi  altele.

 

Infrastructura

Drumurile publice asigură legătura între toate localităţile judeţului, precum şi cu judeţele vecine. Se evidenţiază în mod deosebit drumul european E85 – Bucureşti - Bacău - Suceava – Cernăuţi (Ucraina), ce traversează judeţul pe direcţia nord-sud. Lungimea totală a drumurilor publice este de 2330 km, din care lungimea drumurilor naţionale este de 483 km, lungimea drumurilor judeţene este de 1 037 km şi a drumurilor comunale de 809 km.

Reţeaua feroviară are o lungime de 450 km, din care 203 km este electrificată. Teritoriul judeţului este străbătut de magistrala europeană Bucureşti - Bacău - Suceava - Vicşani - Moscova.

Judeţul Suceava dispune, de asemenea, de un aeroport, situat în apropierea municipiului Suceava, la o distanţă de 12 km, şi cinci heliporturi (Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Floreni), prin care se asigură legătura permanentă cu restul României şi cu alte ţări, precum şi servicii privind aterizarea altor aeronave din ţară şi străinătate.

 

Civilizaţie şi cultură

Judeţul Suceava se constituie într-o străveche şi densă vatră de civilizaţie şi cultură românească. Meleagurile sucevene s-au înscris pregnant în istoria românilor prin rolul decisiv pe care l-au avut înaintaşii de aici la începuturile evului mediu în înfiinţarea şi afirmarea primelor târguri si formaţiuni politice prestatale, în organizarea şi finalizarea luptei împotriva stăpânirii tătarilor şi ungurilor, dar mai ales în închegarea, dezvoltarea şi consolidarea statului feudal românesc de la răsărit de Carpaţi.

Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret şi Suceava, cetăţile Şcheia şi Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabilă şi impresionant de bogată salbă de ctitorii şi necropole voievodale şi boiereşti: Putna, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Dragomirna, Arbore, monumente şi centre de artă şi cultură cu inestimabile valori ale patrimoniului naţional şi universal, comparabile cu creaţiile renascentiste italiene sau din Europa Occidentală.

Împreună cu populaţia românească majoritară, pe teritoriul judeţului Suceava convieţuiesc în deplină înţelegere şi alte naţionalităţi. Ponderea acestora în totalul locuitorilor este de 3,4%, reprezentativi fiind ucrainenii, germanii, polonezii, ruşii, lipovenii, evreii şi alte naţionalităţi.



Tipurile de turism care se pot practica la nivelul judeţului

a) Turismul Montan

Practicarea turismului montan în judeţul Suceava este favorizată de potenţialul oferit de versantul estic al Carpaţilor Orientali. Astfel, relieful munţilor Călimani cu complexul vulcanic aferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”, relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini – Munţii Bistriţei Aurii şi Munţii Bistriţei Mijlocii – precum şi Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă condiţii pentru practicarea de drumeţii montane, escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pecsuit, mountain bike, via –ferrata,river rafting, zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.

 

b) Turismul Balnear

Fiind acea parte a turismului în care motivaţia destinaţiei este păstrarea sau redobândirea sănătăţii, turismul balnear este folosit de o largă categorie de turişti, în mod regulat.

Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice şi feruginoase din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2, nămolul de turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, caracterizat ca turbă oligotrofă slab mineralizată, bine descompusă, cu conţinut mare de coloizi organici şi acizi humici, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, bioclimatul tonic, stimulent cu nuanţe de sedare, cu o concentraţie mare de aeroioni negativi constituie materia primă pentru mii de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.

La nivelul judeţului Suceava, se remarcă în mod deosebit staţiunea balneoclimaterică de interes naţional Vatra Dornei, care este inclusă în circuitul internaţional şi recomandată în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos etc. Tot în această staţiune găsim izvoare speciale pentru cura internă cu apă minerală.

 

c) Turismul Cultural

Judeţul Suceava deţine un patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric de mare valoare şi atractivitate turistică: obiective cu caracter istoric-militar (Cetatea Şcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Zamca), construcţii civile (Curtea Domnească şi Hanul Domnesc din Suceava), precum şi peste 25 de unităţi muzeale, printre care: Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului”, o realizare de excepţie, unicat în România, Muzeul Satului Bucovinean din Suceava, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Suceava, Muzeul Etnografic Suceava, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, „Galeria Oamenilor de Seamă”, Muzeul Apelor şi Pădurilor din Fălticeni, Casa – muzeu de la Solca  etc.

Zonele rurale sunt păstrătoare ale datinilor, tradiţiilor, meşteşugurilor şi obiceiurilor străvechi, unde talentul şi atracţia către frumos se materializează în adevărate opere de artă – ceramică, covoare ţesute manual, cojocărit, ţesături, instrumente populare, măşti etc.Bucovina este renumită pentru muzeele sale etnografice, bine conturate şi realizate tematic (Suceava, Rădăuţi, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Solca, Vatra Dornei, Vama, Marginea), precum şi pentru importantele centre de creaţie sau ateliere individuale ale meşterilor populari vestiţi pentru meşteşugurile lor (Vatra Moldoviţei, Ciocăneşti, Brodina, Poiana Stampei – încondeiere ouă, Marginea, Rădăuţi – ceramică, Mănăstirea Humorului, Rădăuţi, Arbore – ţesături, Suceava, Rădăuţi, Vatra Dornei, Molid, Fundu Moldovei – icoane, Marginea, Gura Humorului – împletituri, Bilca, Vama, Fundu Moldovei – pielărie, cojocărie); nu în ultimul rând, prelucrarea lemnului se regăseşte în toate zonele menţionate.

Manifestările artistice şi sărbătorile populare tradiţionale din tot cursul anului aduc în atenţia publicului larg spiritul viu, autentic al meleagurilor bucovinene, prin portul popular, cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi – festivaluri de artă plastică, de folclor, de datini şi obiceiuri.

 

d) Turismul Religios

Componentă a turismului cultural, turismul religios se cuvine a fi tratat în mod distinct, ca urmare a priorităţii pe care acesta o ocupă în rândul vizitatorilor judeţului Suceava. Formă de turism care există de secole şi care mai păstrează încă unele trăsături în privinţa pelerinajului propriu-zis, turismul religios este astăzi un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.

Existenţa celor opt mănăstiri şi biserici incluse pe lista patrimoniului UNESCO:  Moldoviţa, Voroneţ, Humor, Probota, Arbore, Pătrăuţi, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevita, precum şi a celorlalte lăcaşe de cult, precum Putna,  Dragomirna, Slatina, Râşca, Bogdana, Bălineşti, Baia, determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la lăcaşurile sfinte şi pelerinaje religioase cu ocaziaunor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor şi bisericilor.

 

e) Ecoturismul

Ecoturismul este acea formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii. Acţiunile turistice conduc în mod obligatoriu la conservarea şi protejarea naturii şi au un impact negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural.

Unicitatea Parcului Naţional Călimani, a Parcului Natural Bogdăneasa şi a celui dendrologic de la Rădăuţi, precum şi frumuseţea rezervaţiilor naturale (Fâneţele seculare de la Calafindeşti – Siret, Rezervaţia Cheia Lucavei – Câmpulung Moldovenesc, Rezervaţia „12 Apostoli” – Dorna, Rezervaţia Tinovul Mare – Dorna etc.) constituie potenţial pentru practicarea ecoturismului la nivel local.

 

f)Turismul Rural şi Agroturismul

Din ce în ce mai mulţi turişti autohtoni şi străini vin să se cazeze în casele localnicilor, atraşi de posibilitatea descoperirii mediului, de schimbarea modului de viaţă, precum şi de activităţile sportive din natură.

Oferta de agrement în turismul rural este reprezentată de echitaţie , drumeţii pedestre, cicloturism, pescuit şi vânătoare, vizite la stâne, degustarea unor produse specifice bucătăriei ţărăneşti.

O serie de localităti precum: Suceviţa ,Vama, Moldoviţa , Putna, Ciocanesti, Mănăstirea Humorului ,Sadova, Lucina, Cacica, Neagra Şarului, Poiana Şarului, Poiana Negri, Dorna Candreni, Cirlibaba, Poiana Stampei, Saru Dornei, Dorna Arini, Brodina, Rîșca, Marginea, Argel, etc. sunt deja consacrate în practicarea acestui tip de turism.

 

g) Turismul de afaceri şi evenimente

Turismul de afaceri este considerat principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă. Unităţile hoteliere sunt dotate cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri. Pe lângă organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de servicii: cazare, transferuri de la aeroport la hotel, bilete de avion, servicii de secretariat, servicii de traducere simultană, vizite pentru participanţi, programe de divertisment şi mese festive.

Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în ultima vreme şi turismul rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. În accepţiunea celor implicaţi, turismul rural este o alternativă mai interesantă, în special pentru programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de persoane, deoarece oferă o plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber, aroma mâncărurilor "ca la mama acasă", practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii.



Tradiţii şi obiceiuri

În Bucovina, sărbătorile au fost ținute din cele mai vechi timpuri și au fost păstrate în mare parte și astăzi. Toate obiceiurile sunt strâns legate de marile sărbători din calendarul creştin, cum ar fi Crăciunul, Boboteaza,Paştele, Sânzienele sau de momentele esenţiale ale vieţii ca naşterea, botezul, nunta sau moartea.

Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate, mai mult decât în alte părţi, fără mari abateri de la tradiţie. În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă.

În ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să introducă o piatră în cuptor, crezând că indepartează, în acest fel, şerpii din preajma gospodăriei. În dimineaţa aceleiaşi zile se obişnuia, până de curând, ca femeia să iasă afară, cu mâinile pline de aluat, să meargă în livadă şi să atingă fiecare pom zicând: "cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul".

Datinile de Craciun sunt pregatite cu mult înainte, odată cu Postul Crăciunului (15 noiembrie), când încep să se constituie cetele de colindători şi se învaţă colindele ce vor fi rostite în timpul marii sărbători.

Paştele, alături de Crăciun este una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii. Sărbătoarea începe de fapt cu Duminica Floriilor, când se sărbătoreşte intrarea Mântuitorului în Ierusalim şi continuă cu Săptămâna Mare care are menirea împărtăşirii patimilor lui Hristos şi sfârşitul celor 40 de zile de post.

Bucovina este recunoscută pentru tradiţia păstrată nepătat până în zilele noastre legate de obiceiurile locului şi de încondeiatul ouălor. În Bucovina, în noaptea de Paşti, există obiceiul aprinderii „focurilor de veghe”. Pe dealuri şi coline sunt aprinse focuri puternice care ard toată noaptea. În jurul lor, se adună sătenii care povestesc întâmplări din viaţa lui Iisus, iar băieţii sar pe deasupra focului, pentru a îndepărta duhurile rele. Tot în Bucovina, se obişnuieşte ca, în noaptea de Înviere, fetele să meargă în clopotniţa bisericii din sat şi să spele limba clopotului cu „apă neîncepută”. Apa neîncepută presupune ca persoana care a scos-o din fântână să nu vorbească până când apa va fi folosită la spălatul clopotului. Apoi, în zorii zilei de Paşti, fetele se spală cu această apă ca să fie frumoase şi atrăgătoare tot anul.

De o frumuseţe şi bogăţie deosebită sunt şi obiceiurile calendaristice de peste an.

Hramurile sunt şi ele obiceiuri calendarilstice, legate de prăznuirea patronilor bisericilor, prilej de întâlnire a familiilor cu rudele şi cu membrii ce locuiesc în alte localităţi.

Cele mai renumite hramuri din judeţ sunt cele de la Suceava de Sfântul Ioan sau Sânzâienele şi cele de la Putna şi Cacica de Adormirea Maicii Domnului pe 15 august. La acestea cel mai important rol îl au slujbele religioase care adună an de an zeci de mii de credincioşi veniţi din toate colţurile ţării.

Şi cele mai importante momente ale vieţii omului sunt sărbătorite în mod deosebit în Bucovina. În special satele din Bucovina păstrează, în mare parte, obiceiurile tradiţionale legate de celebrarea momentelor esenţiale ale vieţii cum ar fi, nunta, naşterea-botezul şi înmormântarea.



Gastronomie specifica

Fie că eşti un fin cunoscător al gastronomiei, fie că eşti un novice, simţurile tale gustative vor fi impresionate de ceea ce se numeşte mâncarea bucovineană.

Preparate cu precădere din ingrediente naturale – de obicei din ograda proprie - cu mândria gospodarului conştient de aportul de calitate pe care-l oferă aceste ingrediente în produsul final - mâncărurile bucovinene sunt făcute nu doar sa-ţi potolească foamea ci şi să-ţi trezească simţurile încât poţi să le „vezi” gustul şi să le „simţi” aspectul.

Ajunul Crăciunului bucovinean păstrează ideea preparării a douăsprezece feluri de mâncare de post( grâu pisat şi fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, borş de bureţi, fasole fiarta şi "sleita"), precum şi mâncare de peşte. Tradiţia aşezării mesei în “casa cea mare” peste care se aşterne cea mai frumoasă faţă de masă (realizată manual),se păstrează şi astăzi încăntând turiştii care asistă la acest obicei. Sub faţa de masă gazda pune fân, peste masă se petrece un fir de strămătură roşie, legat sub forma de cruce, iar pe colţurile mesei se aşează căciulii de usturoi. Mijlocul mesei îi este rezervat unui colac rotund iar in jurul său se aşează douăsprezece farfurii în care se află cele douăsprezece feluri de mâncare. Cele douăsprezece tipuri de mâncare nu sunt rezervate doar oamenilor, resturile rămase sunt puse în hrana animalelor.

Pe masa de Crăciun sunt nelipsite: sărmăluţele în cuib de smântână, cârnaţi de porc cu salată de sfeclă roşie şi hrean, păstrăv în cetină de brad, supa de pui cu tăieţei de casă, tocăniţele cu legume din carne de pui sau vită, tochitura de porc,  (mâncare tradiţională constând într-o combinaţie de cârnaţi de porc prăjiţi, cotlet de porc prăjit, brânză de oaie, ochiuri şi mămăligă)  mămăliguţa (pâinea ţăranului), cu brânză de vaci, oi sau capră, la care se adaugă slănina şi un pahar de ţuică. De asemenea, sunt nelipsite mâncărurile făcute din ciuperci din pădure (hribi, opintici), mămăliguţă cu ciuperci, friptură de pui cu ciuperci, clătite cu ciuperci, zacuscă cu ciuperci şi salată de ciuperci cu gogoşari. Pentru desert, cel mai renumit este cozonacul, plăcintele “poale-n brâu”, clătite sau papanaşi cu brânză.

La capitolul băuturi, gazdele se pot lauda cu o gama largă de aperitive alcoolice realizate din fructe: vişinată, cireşată, afinată, cornată, zmeurată. Băutură tradiţională este ţuica dublu distilată sau pălinca. O băutură apreciată este şi berea de casă pe care gospodinele o prepară din hamei şi boabe de porumb.

Paştele în Bucovina aduce o paletă largă de mâncăruri bucovinene, în care un loc de cinste îl are pasca(făcută dintr-o foaie din aluat dospit, acoperit cu un amestec din brânză de vaci, smântână, ouă şi zahăr, decorată cu o cruce făcută din cocă şi coaptă într-o tavă rotundă). Vedeta mesei tradiţionale de Paşte în Bucovina o reprezintă friptura de miel. Nelipsite de la acest eveniment sunt şi oăule roşii. Tradiţia spune că fiecare membru al familie trebuie să mănânce mai întai un ou sfinţit în prealabil la biserică(ca de altfel toată mâncare de Paşte) după care se poate trece la următoartele feluri  de mâncare: ciorbă de miel, drobul de miel, miel cu rozmarin la cuptor, cozonac cu rahat.

Reţetele bucatelor bucovinene sunt păstrate bine în fiecare familie şi se transmit urmaşilor cu mare grijă, ca şi cum împărtăşirea lor altor persoane ar duce la degradarea lor, la pierderea calităţii mâncărurilor. Şi chiar dacă, odată cu trecerea timpului, bucătăria naţională a adăugat între reţetele ei şi mâncăruri din alte ţări, bucătăria bucovineană a rămas fidelă ingredientelor naturale şi reţetelor străbune care au consacrat-o.

Din secretele bucătăriei tradiţională bucovineane vă impărtăşim şi faptul că gustul bun al ei se datorează şi folosirii pentru gătit a unor ustensile tradiţionale care păstrează intact gustul natural şi nu-l alterează: linguri de lemn, covată de lemn, ceaun din tuci, vase de lut. La toate acestea se adaugă şi un ingredient pe care toţ mai mulţi uită să-l adauge când prepară o masă: respect şi dragoste.